Am plecat la Bamako pentru doua saptamani, impreuna cu reprezentantii unei firme italiene cu care colaborez din 2003, pentru vanzarea de case prefabricate. Se semnase un contract la Torino cu reprezentantul firmei maliene in luna decembrie 2009, pentru livrarea a 3.000 de case; dupa multe renegocieri (pret, conditii de livrare, etc.), doua case model (una de trei si una de patru camere) sunt incarcate pe nava la Livorno, ajung la Dakar pe 2 august 2010; pe 6 august aterizam la Bamako.
Transportul caselor de la Dakar la Bamako a durat doua luni!!! Africa este scoala rabdarii.
Am ramas la Bamako pana in luna decembrie pentru ca intre timp au aparut noi oportunitati de afaceri iar incasarea platii pentru cele doua case se amana mereu.
Capitala Republicii Mali nu este o destinatie turistica; Gao, Mopti, Djenne cu marea moschee, Timbuktu, desertul si tuaregii cu locuintele si cultura lor sunt obiectivele de vizitat in aceasta tara.
Si totusi fiecare loc are frumusetea sa - cea care se vede si cea care transpare. De oameni te apropii cu un fel de frica – frica de saracie... Venind aici direct din nordul Italiei, unde totul este ordonat, curat si ingrijit pana la cel mai mic detaliu, impactul este si mai izbitor.
Anul 622 este considerat a fi inceputul erei musulmane, sa fie ei in urma noastra cu 622 de ani? In fiecare vineri la ora unu, la amiaza, se asaza la rugaciune, intinzandu-si covorasul oriunde s-ar afla. Unii o fac in fiecare zi, dimineata, la pranz si seara, in linistea noptii se aude imamul strigand catre Allah...
Bamakezii sunt mandri de orasul lor si de libertatea lor, nu inceteaza sa se minuneze de frumusetea putinelor cladiri mai acatarii pe care le au. Si pentru ca inafara frumusetii oamenilor si a demnitatii cu care-si poarta greutatile nu mai sunt multe de vazut, ridicam ochii spre cerul pe care in Europa nu mai avem timp sa-l vedem din cauza vitezei si a ritmului contrare naturii omenesti. Cerul e mult mai aproape de pamant la Bamako.
Spre farmacie, pe unul dintre putinele trotuare din Bamako.
En-gross de banane.
"Ganditorul" de la Bamako.
Iarba adunata in sezonul ploios pentru zile secetoase.
Dupa Ramadan - o saptamana de sarbatoare, gatite neaparat in straie traditionale "bazin riche", in cartierul Kalaban-Coura.
In centru - femei cu greutati pe cap si copii de mana, cersetori, canale cu miros pestilential, microbuze - o zi ca oricare alta.
Diverse vase din plastic, unele peste altele, purtate in echilibru atat de natural!
Carnea de berbec se coace foarte bine pe hartia de la sacii de ciment.
Cartier Hippodrome. Pepeni, portocale, banane, iarba - orice se poate vinde.
Majorotatea caselor au acoperisul plat, pentru a doua nevasta se construieste deasupra inca un etaj...
Nostalgia desertului.
Circulatia in centru - cartier Badalabougou. Vehicule care in Europa nu ar fi admise sa circule pe drumurile publice sunt folosite aici fara probleme.
Copii de ciocolata amaruie.
Copii orfani in vizita la Muzeul National. Pe imbracaminte sun imprimate harta si drapelul Republicii.Mali.
Cu copilul in spate, merge sa vanda banane de cealalta parte a fluviului.
Diverse mijloace de transport.
Domnisoarele se intorc de la scoala.
Dupa ploaie, din nou la drum. Praful s-a transformat in noroi in cartierul Badalabougou.
Batran arbore de bumbac.
Incaltaminte second-hand expusa intr-un arbore de mango.
Barci de pescari - tribul Bozo - pe fluviul Niger.
Apropierea de tuaregi si camilele lor.
